Impartind religiile in „alienate” si „ne-alienate”, adica: cele care cauta intalnirea cu divinitatea intr-o forma exterioara, si cele in care D-zeu se intalneste cu omul inlauntrul sau („in duh si in adevar”), Budismul, cel putin in forma originala, intra la a doua categorie. Problema cu Budismul este ontologia radical subiectiva. Crestinismul a avut avantajul filozofiei grecilor care, incepand cu Pytagora si pana la Descartes, au inteles ca modelele logico-matematice garanteaza caracterul substantial al realitatii.
Si Buddah?
Impartind religiile in „alienate” si „ne-alienate”, adica: cele care cauta intalnirea cu divinitatea intr-o forma exterioara, si cele in care D-zeu se intalneste cu omul inlauntrul sau („in duh si in adevar”), Budismul, cel putin in forma originala, intra la a doua categorie. Problema cu Budismul este ontologia radical subiectiva. Crestinismul a avut avantajul filozofiei grecilor care, incepand cu Pytagora si pana la Descartes, au inteles ca modelele logico-matematice garanteaza caracterul substantial al realitatii.