Foarte buna invatatura prezentata in aceasta predica.
Pentru orice om care a experimentat sau experimenteaza sentimentul dureros ce vine in urma faptului ca a fost abandonat ,respins , dispretuit sau pagubit ,ideia IERTARII si modul in care aceasta iertare poate sa devina o realitate in viata lui , este aproape o imposibilitate daca CRUCEA lui Isus nu devine un fenomen central in procesul iertarii.
Pentru cine acepta simbolistica crucii lui isus , aceasta cruce cu tot ce simbolizeaza ea devine baza si motivatia care ne da puterea sa putem purta crucea pe care noi trebuie sa o purtam.
A face o balanta sanatoasa intre a -purta crucea cu placere – (asa cum se canta uneori) si a nu purta aceasta cruce fiind dominat de resentimente si murmur continuu , ,aici este „cheia” cu care se deschide usa prin care vor venii binecuvintarile vindecarii sufletesti ,si eliberarea de paralizia pe care ne-iertarea o produce in mintea si inima noastra.
Imi este foarte vie in minte o afirmatie pe care ai facut-o acum cinci ani :
” precum Dumnezeu ne-a iertat pacatele in ISUS , TOT ASA si voi fratilor sa va iertati unii pe altii””
Biblia afirma ca exista un pret ce trebuie sa existe pentru a crea o baza prin care Dumnezeu sa ierte pacatele noastre si iertindu-le sa nu devina un Dumnezeu nedrept. si aceasta baza este –crucea lui Isus.
Iertind pe fiecare fara realitatea crucii lui isus , dumnezeu inrtadevar poate fi un dumnezeu plin de mila ,dragoste si indurare , insa nu poate fi si un dumnezeu ce iubeste dreptatea , si devine un dumnezeu nedrept , de fapt devine un dumnezeu care incurajeaza faradelegea.
Pavel spune ca prin ceea ce s-a intimplat la cruce Dumnezeu poate sa fie in acelasi timp atit DREPT cat si plin de indurare pentru noi pacatosii.
Am o dilema :
Ioan spune ca daca ne marturisim pacatele noastre Dumnezeu este drept (datorita crucii lui Isus ) si ne iarta aceste pacate.
Cum putem noi oamenii sa iertam pe cei care ne-au nedreptatit si ranit daca acestia nu-si cer iertare ?
Am intrebat aceasta pe multi „carturari si farisei” crestini , si toti mi-au raspuns ca eu trebuie sa iert chiar daca cel ce m-a ranit nu-si cere iertare.
Oare aceasta metoda de iertare nu ma pune intr-o situatie de a fi mai „bun” decat Dumnezeu ?
As vrea sa stiu perspectiva ta la acest subiect.
Multumesc.
Foarte frumos!
Sa ierti pe cineva care te jigneste,se poarta rau cu tine este nimic, pe lânga cineva care iti omoara copilul sau care te calca in picioare pur si simplu. Mi se parea f greu…dar, acum un mai este asa, prin Domnul Isus pot sa iert; nici un stiu „cum” si „cand” m-a invatat; cert este ca-mi este usor; cred ca fiecare persoana a intalnit pe cineva care,fara sa-i faca nimic, a simtit ca-i este antipatic…dar am rezolvat-o si pe asta: rugaciunea ; daca eu iert pe cel ce-mi face rau ma face mai bun? Nu, pt ca nici un m-am gandit…si desi acum sa zicem ca cineva „rau” mi-.a pus idea asta in minte, cum sa fiu eu mai buna?…ce sunt pe post de lucifer sa ma pun mai presus…nici un vreau sa pronunt, ca ,nici un gandesc, nici un simt…este o porunca pe care o indeplinesc:daca il iubesc pe aproapele ca pe mine insumi…din iubirea asta, il iert orice mi-ar fi facut; daca calc pe urmele Domnului Isus, trebuie sa fiu ca el, buna ca el…fara sa „sar gardul” sa ma gandesc ca sunt MAI… Este o lupta sa fim „ca El” uneori reusesc, alteori nu…dar merg pe linia asta, Faca Domnul ca toti sa ne asemanam cat mai mult cu El, chiar si la…a ierta pe cel care ne face rau. Pot sa fiu ca invatatorul meu, in unele, in altele nu…dar merg inainte spre cer, fara sa ma impaunez vreodata ca sunt mai buna nici macar ca vre-un frate, sau prieten, nici un ma gandesc sa fiu mai buna decat EL(stiu ca uneori elevul a fost maim destept ca invatatprul daca ne gandim la oamenii de stiinta, etc – asta omeneste este posibil; dar divin niciodata,NICIODATA!
Edi
Foarte buna invatatura prezentata in aceasta predica.
Pentru orice om care a experimentat sau experimenteaza sentimentul dureros ce vine in urma faptului ca a fost abandonat ,respins , dispretuit sau pagubit ,ideia IERTARII si modul in care aceasta iertare poate sa devina o realitate in viata lui , este aproape o imposibilitate daca CRUCEA lui Isus nu devine un fenomen central in procesul iertarii.
Pentru cine acepta simbolistica crucii lui isus , aceasta cruce cu tot ce simbolizeaza ea devine baza si motivatia care ne da puterea sa putem purta crucea pe care noi trebuie sa o purtam.
A face o balanta sanatoasa intre a -purta crucea cu placere – (asa cum se canta uneori) si a nu purta aceasta cruce fiind dominat de resentimente si murmur continuu , ,aici este „cheia” cu care se deschide usa prin care vor venii binecuvintarile vindecarii sufletesti ,si eliberarea de paralizia pe care ne-iertarea o produce in mintea si inima noastra.
Imi este foarte vie in minte o afirmatie pe care ai facut-o acum cinci ani :
” precum Dumnezeu ne-a iertat pacatele in ISUS , TOT ASA si voi fratilor sa va iertati unii pe altii””
Biblia afirma ca exista un pret ce trebuie sa existe pentru a crea o baza prin care Dumnezeu sa ierte pacatele noastre si iertindu-le sa nu devina un Dumnezeu nedrept. si aceasta baza este –crucea lui Isus.
Iertind pe fiecare fara realitatea crucii lui isus , dumnezeu inrtadevar poate fi un dumnezeu plin de mila ,dragoste si indurare , insa nu poate fi si un dumnezeu ce iubeste dreptatea , si devine un dumnezeu nedrept , de fapt devine un dumnezeu care incurajeaza faradelegea.
Pavel spune ca prin ceea ce s-a intimplat la cruce Dumnezeu poate sa fie in acelasi timp atit DREPT cat si plin de indurare pentru noi pacatosii.
Am o dilema :
Ioan spune ca daca ne marturisim pacatele noastre Dumnezeu este drept (datorita crucii lui Isus ) si ne iarta aceste pacate.
Cum putem noi oamenii sa iertam pe cei care ne-au nedreptatit si ranit daca acestia nu-si cer iertare ?
Am intrebat aceasta pe multi „carturari si farisei” crestini , si toti mi-au raspuns ca eu trebuie sa iert chiar daca cel ce m-a ranit nu-si cere iertare.
Oare aceasta metoda de iertare nu ma pune intr-o situatie de a fi mai „bun” decat Dumnezeu ?
As vrea sa stiu perspectiva ta la acest subiect.
Multumesc.
Foarte frumos!
Sa ierti pe cineva care te jigneste,se poarta rau cu tine este nimic, pe lânga cineva care iti omoara copilul sau care te calca in picioare pur si simplu. Mi se parea f greu…dar, acum un mai este asa, prin Domnul Isus pot sa iert; nici un stiu „cum” si „cand” m-a invatat; cert este ca-mi este usor; cred ca fiecare persoana a intalnit pe cineva care,fara sa-i faca nimic, a simtit ca-i este antipatic…dar am rezolvat-o si pe asta: rugaciunea ; daca eu iert pe cel ce-mi face rau ma face mai bun? Nu, pt ca nici un m-am gandit…si desi acum sa zicem ca cineva „rau” mi-.a pus idea asta in minte, cum sa fiu eu mai buna?…ce sunt pe post de lucifer sa ma pun mai presus…nici un vreau sa pronunt, ca ,nici un gandesc, nici un simt…este o porunca pe care o indeplinesc:daca il iubesc pe aproapele ca pe mine insumi…din iubirea asta, il iert orice mi-ar fi facut; daca calc pe urmele Domnului Isus, trebuie sa fiu ca el, buna ca el…fara sa „sar gardul” sa ma gandesc ca sunt MAI… Este o lupta sa fim „ca El” uneori reusesc, alteori nu…dar merg pe linia asta, Faca Domnul ca toti sa ne asemanam cat mai mult cu El, chiar si la…a ierta pe cel care ne face rau. Pot sa fiu ca invatatorul meu, in unele, in altele nu…dar merg inainte spre cer, fara sa ma impaunez vreodata ca sunt mai buna nici macar ca vre-un frate, sau prieten, nici un ma gandesc sa fiu mai buna decat EL(stiu ca uneori elevul a fost maim destept ca invatatprul daca ne gandim la oamenii de stiinta, etc – asta omeneste este posibil; dar divin niciodata,NICIODATA!