Un gând despre &8222;Studiul 12: Misiunea si mesajul lui Pavel&8221;
Am sentimentul ca ” ne invartim in jurul cozii”, ” batem apa in piua”, ii tot dam cu misiunea si evanghelia in sus si in jos, folosindu-ne de un limbajul de lemn, bisericesc, fara a reusi „sa punem degetul pe rama”. Se vede clar ca nu promovam mesajul corect, simtindu-se lipsa puterii Duhului Sfant. Este evident ca suntem pe langa subiect .
Cred ca pentru Pavel a fost socant cand a inteles corect, ceea ce Isus ia indemnat pe ucenici, sa cerceteze in lege, in proroci si psalmi, pentru a-L descoperii, pentru a intelege felul in care Tatal, Fiul si Duhul au implinit planul de slavare a omului din pacat.
Azi, ar trebui sa ” cumparam alifie pentru ochi ” pentru a intelege, ca si Pavel, mesajul din spatele textului. Ce vreu sa spun ? Eu, cercetator al scripturilor din secolul XXI, cand citesc Geneza si gasesc ca in gradina Edenului era ” pomul Vietii „, la cine imi fuge gandul ? Nu la Isus ! De unde pana unde logica asta ? De la Pavel. Unde ? In Ev.7, 1-10, spre exemplu,cand Pavel explica ( vers.2 ) ca Melhisedec, ” dupa insemnatatea numelui sau, este intai „Imparat al neprihanirii ” ….si „Imparat al pacii „… Nu e vorba tot de Isus ?
Evanghelia este vesta buna, o informatie, nu o poveste, o biografia. Biserica pune accentul pe poveste, indemnandu-ne sa credem in ea, pe cand informatia trebuie inteleasa, crezuta ca fiind adevarata si transmisa si altora.
Nu-mi atribui calitatea de …” m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic”…dimpotriva, iau ca fiind direct si personal mesajul catre Laodicea si cel al ingerului din Ap. 18, de unde inteleg ca statutului de ” caldicel „, vine din neintelegerea faptului ca, nu vreau sa recunosc, nu stiu si ma complac, ma simt confortabil cu religia mea, care de fapt e „babilon”, adica amestec de adevar si minciuna. Cand nu ne vom mai simti confortabil si o sa vrem sa stim, cu adevarat, atunci vom alerga catre tinta care ne sta inainte, vom cauta „comoara ingropata in ogor”. Gasirea ei va aduce mare bucurei in vietile noastre, nu vom mai trai noi ci Isus va locui in inimele noastre si dorinta de a fi cu Tatal, Fiul si Duhul, va umple vietile noastre de dragoste cereasca ( agape), fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Restul vor fi doar „gunoi” .Ar fi limbaj de lemn, daca nu ar fi o traire launtrica.
Vector Society 
Am sentimentul ca ” ne invartim in jurul cozii”, ” batem apa in piua”, ii tot dam cu misiunea si evanghelia in sus si in jos, folosindu-ne de un limbajul de lemn, bisericesc, fara a reusi „sa punem degetul pe rama”. Se vede clar ca nu promovam mesajul corect, simtindu-se lipsa puterii Duhului Sfant. Este evident ca suntem pe langa subiect .
Cred ca pentru Pavel a fost socant cand a inteles corect, ceea ce Isus ia indemnat pe ucenici, sa cerceteze in lege, in proroci si psalmi, pentru a-L descoperii, pentru a intelege felul in care Tatal, Fiul si Duhul au implinit planul de slavare a omului din pacat.
Azi, ar trebui sa ” cumparam alifie pentru ochi ” pentru a intelege, ca si Pavel, mesajul din spatele textului. Ce vreu sa spun ? Eu, cercetator al scripturilor din secolul XXI, cand citesc Geneza si gasesc ca in gradina Edenului era ” pomul Vietii „, la cine imi fuge gandul ? Nu la Isus ! De unde pana unde logica asta ? De la Pavel. Unde ? In Ev.7, 1-10, spre exemplu,cand Pavel explica ( vers.2 ) ca Melhisedec, ” dupa insemnatatea numelui sau, este intai „Imparat al neprihanirii ” ….si „Imparat al pacii „… Nu e vorba tot de Isus ?
Evanghelia este vesta buna, o informatie, nu o poveste, o biografia. Biserica pune accentul pe poveste, indemnandu-ne sa credem in ea, pe cand informatia trebuie inteleasa, crezuta ca fiind adevarata si transmisa si altora.
Nu-mi atribui calitatea de …” m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic”…dimpotriva, iau ca fiind direct si personal mesajul catre Laodicea si cel al ingerului din Ap. 18, de unde inteleg ca statutului de ” caldicel „, vine din neintelegerea faptului ca, nu vreau sa recunosc, nu stiu si ma complac, ma simt confortabil cu religia mea, care de fapt e „babilon”, adica amestec de adevar si minciuna. Cand nu ne vom mai simti confortabil si o sa vrem sa stim, cu adevarat, atunci vom alerga catre tinta care ne sta inainte, vom cauta „comoara ingropata in ogor”. Gasirea ei va aduce mare bucurei in vietile noastre, nu vom mai trai noi ci Isus va locui in inimele noastre si dorinta de a fi cu Tatal, Fiul si Duhul, va umple vietile noastre de dragoste cereasca ( agape), fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Restul vor fi doar „gunoi” .Ar fi limbaj de lemn, daca nu ar fi o traire launtrica.