13 gânduri despre &8222;Descoperirea lui Toma&8221;
Excelent mesaj!
Oare de ce nu l-a recunoscut de Dumnezeu cand a inviat morti, gen Lazar sau fiica lui Iair?
Buna intrebare. Orice preot sau predicator va raspunde ca erau impietriti. Un academic se va intreba de unde vin aceste naratiuni si de ce au fost scrise. Sub aspect teologiei in nuce nu are importanta. Teologia crestina are la baza epistolele pauline si ioanine care ignora aspectele anecdotice.
Ince priveste evenimentul invierii ca atare, este inutil sa discutam despre dovezi istorice pentru ca nu exista. Exista insa un alt aspect istoric, cel al impactului pe care credinta in invierea lui Iisus ca eveniment l-a avut intr-o revolutie radicala care, ca orice revolutie, a fost confiscata de puterea politica/eclesiastica, dar a fost totusi o revolutie. Ma refer la faptul ca credinta in inviere a dus la credinta in omul universal (omul nou) si la acceptarea trupului, mai degraba decat a sufletului, ca esenta a omului.
Deci multe sunt legende pt la public asta a prins mai bine decat cuvintele lui. Si mie imi placea mult mai mult cand doar statea si vorbea, decat naratiunile gen o fost, o dres, o vindecat etc. Poate de aia imi place ev dupa Toma. Am abandonat de mult crestinismul si doar din amintiri mai vorbesc despre el. Poate si de ce nu am avut c cine sa vorbesc despre asta. L-am inteles la vremea aia ca un copil si orice preot cu care vorbeam sau orice carte citeam, in loc sa mi arate un crestinism luminat si evoluat, imi prezenta o regresie. N am inteles asta rational, da am in mine un radar pt bullshit, care ma îndepărtează organic de nu-i in regula. Am inteles aici ca oamenii sunt crestini din acelasi motiv pt care unii nu sunt crestini si anume pt ca nu inteleg crestinismul. Marea masa. Cred o sa ma apuc sa inteleg crestinismul, acuma ca am o sansa. De as mai avea si timpul liber de altadata :).
A fost cumva ca si in cazul lui Arsenie Boca cu Isus?
Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut (a se citi au inteles, au priceput). Descoperirea lui Dumnezeu in vechiul testament, in Isus si apoi in biserica istorica, lasand la o parte daoismul, budismul, samanismul, unde la fel s-ar putea consideea ca d zeu s a descoperit, este o „axiologie”, ca sa-i zic asa, din cate am inteles. Am inteles ce i vechiul testament, ce-i Isus, mai mult sau mai putin, da n-am inteles ce-i biserica. Mi e gre sa cred ca ce vroia Isus e inca o biserca in sensul de inca o religie. In prezent nu cred ca el se descopera intr o anumita biserica ca cea ortodoxa sau reformata ci in oameni, in individualitati din toate ramurile crestinismului. Sau se descopera in biserica ca un tot unde, pstrand comparatia cu cupacul si ramurile, marea masa a crestinilor sunt celule moarte cu rol de suport, cu rol de a da masa copacului si doar unele celule cum sunt cele din parenchimul de crestere si dezvoltare, din fructe, etc,. sunt cele care dezvolta mai departe copacul. M am gandit la doua modalitati in care Dumnezeu se descopera prin biserica. Nu pare genul elitist, cred ca ia biserica cu totul, cu celule moarte, cu ramuri uscate.
Cred ca stiu prea putine inca, lasa ca printre altele ma pun la punc si cu crestinismul si mai vorbim, ca sa nu va pierd vremea cu tot felul de chestii. Multumesc mult de raspunsuri si multumesc pt postari, sunt foarte tari. V-am mai zis ca doar pe Terence Mckenna il mai ascult cu asa placere, asta la mine e un compliment mare :)). Dan Atrell, cel de la the modern hermeticist, un canal f interesant, cu postari care ma duc cu gandul la cartile lui Petru Culianu, il numea „the greath bard”, chiar daca nu era neparat de acord cu tot ce zicea. 🙂
Dvs duceti lumina ratiunii in misticismul si obscurantismul religiei iar Terence a dus ratiunea in comunitatea psihedelica, care nu avea o o baza filozofico-teoretica, care nu avea o „teologie”, un Pavel.
Biserica este ekklesia – adunarea cetatenilor in agora. Biserica, in sensul traditional, este o superstitie.
Nu am o opinie informata cu privire la celelalte. In principiu, ma simt neconfortabil cand nu am teren solid sub picioare.
A fi inseamna a traii in timp, adica intr-un prezent deschis spre viitor. Restul este iluzie. Avem timp daca ne eliberam de tirania unui trecut utopic.
La scara mare, exista o singura revelatie si aceasta este istoria – incepand cu istoria universului si evolutia vietii si culminand cu istoria omului. Evangheliile sunt revelatie numai ca Zeitgeist, adica parte dintr-o istorie deschisa. Greseala crestinilor este sfarsitul istoriei o data cu dogma. Crestinismul in timpul nostru nu poate exista decat ca erezie. Opinia mea umila.
Multumesc pentru conversatie si aprecierile reciproce (in cazul meu nemeritate). Trebuie sa plec pentru ca si pe mine ma izgoneste timpul din spate.
Vector Society 
Excelent mesaj!
Oare de ce nu l-a recunoscut de Dumnezeu cand a inviat morti, gen Lazar sau fiica lui Iair?
Buna intrebare. Orice preot sau predicator va raspunde ca erau impietriti. Un academic se va intreba de unde vin aceste naratiuni si de ce au fost scrise. Sub aspect teologiei in nuce nu are importanta. Teologia crestina are la baza epistolele pauline si ioanine care ignora aspectele anecdotice.
Ince priveste evenimentul invierii ca atare, este inutil sa discutam despre dovezi istorice pentru ca nu exista. Exista insa un alt aspect istoric, cel al impactului pe care credinta in invierea lui Iisus ca eveniment l-a avut intr-o revolutie radicala care, ca orice revolutie, a fost confiscata de puterea politica/eclesiastica, dar a fost totusi o revolutie. Ma refer la faptul ca credinta in inviere a dus la credinta in omul universal (omul nou) si la acceptarea trupului, mai degraba decat a sufletului, ca esenta a omului.
Deci multe sunt legende pt la public asta a prins mai bine decat cuvintele lui. Si mie imi placea mult mai mult cand doar statea si vorbea, decat naratiunile gen o fost, o dres, o vindecat etc. Poate de aia imi place ev dupa Toma. Am abandonat de mult crestinismul si doar din amintiri mai vorbesc despre el. Poate si de ce nu am avut c cine sa vorbesc despre asta. L-am inteles la vremea aia ca un copil si orice preot cu care vorbeam sau orice carte citeam, in loc sa mi arate un crestinism luminat si evoluat, imi prezenta o regresie. N am inteles asta rational, da am in mine un radar pt bullshit, care ma îndepărtează organic de nu-i in regula. Am inteles aici ca oamenii sunt crestini din acelasi motiv pt care unii nu sunt crestini si anume pt ca nu inteleg crestinismul. Marea masa. Cred o sa ma apuc sa inteleg crestinismul, acuma ca am o sansa. De as mai avea si timpul liber de altadata :).
A fost cumva ca si in cazul lui Arsenie Boca cu Isus?
Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut (a se citi au inteles, au priceput). Descoperirea lui Dumnezeu in vechiul testament, in Isus si apoi in biserica istorica, lasand la o parte daoismul, budismul, samanismul, unde la fel s-ar putea consideea ca d zeu s a descoperit, este o „axiologie”, ca sa-i zic asa, din cate am inteles. Am inteles ce i vechiul testament, ce-i Isus, mai mult sau mai putin, da n-am inteles ce-i biserica. Mi e gre sa cred ca ce vroia Isus e inca o biserca in sensul de inca o religie. In prezent nu cred ca el se descopera intr o anumita biserica ca cea ortodoxa sau reformata ci in oameni, in individualitati din toate ramurile crestinismului. Sau se descopera in biserica ca un tot unde, pstrand comparatia cu cupacul si ramurile, marea masa a crestinilor sunt celule moarte cu rol de suport, cu rol de a da masa copacului si doar unele celule cum sunt cele din parenchimul de crestere si dezvoltare, din fructe, etc,. sunt cele care dezvolta mai departe copacul. M am gandit la doua modalitati in care Dumnezeu se descopera prin biserica. Nu pare genul elitist, cred ca ia biserica cu totul, cu celule moarte, cu ramuri uscate.
Cred ca stiu prea putine inca, lasa ca printre altele ma pun la punc si cu crestinismul si mai vorbim, ca sa nu va pierd vremea cu tot felul de chestii. Multumesc mult de raspunsuri si multumesc pt postari, sunt foarte tari. V-am mai zis ca doar pe Terence Mckenna il mai ascult cu asa placere, asta la mine e un compliment mare :)). Dan Atrell, cel de la the modern hermeticist, un canal f interesant, cu postari care ma duc cu gandul la cartile lui Petru Culianu, il numea „the greath bard”, chiar daca nu era neparat de acord cu tot ce zicea. 🙂
Dvs duceti lumina ratiunii in misticismul si obscurantismul religiei iar Terence a dus ratiunea in comunitatea psihedelica, care nu avea o o baza filozofico-teoretica, care nu avea o „teologie”, un Pavel.
Biserica este ekklesia – adunarea cetatenilor in agora. Biserica, in sensul traditional, este o superstitie.
Nu am o opinie informata cu privire la celelalte. In principiu, ma simt neconfortabil cand nu am teren solid sub picioare.
A fi inseamna a traii in timp, adica intr-un prezent deschis spre viitor. Restul este iluzie. Avem timp daca ne eliberam de tirania unui trecut utopic.
La scara mare, exista o singura revelatie si aceasta este istoria – incepand cu istoria universului si evolutia vietii si culminand cu istoria omului. Evangheliile sunt revelatie numai ca Zeitgeist, adica parte dintr-o istorie deschisa. Greseala crestinilor este sfarsitul istoriei o data cu dogma. Crestinismul in timpul nostru nu poate exista decat ca erezie. Opinia mea umila.
Multumesc pentru conversatie si aprecierile reciproce (in cazul meu nemeritate). Trebuie sa plec pentru ca si pe mine ma izgoneste timpul din spate.