foarte interesanta ideea domnului Edi .. „protestantismul pune accent pe Pavel , catolicismul pe Petru si ordodoxia pe Ioan , le intelg pe primele doua .. dar nu si pe a 3-a desi la origine sunt ortodox. Puteti va rog domule Edi sa dati cateva aspecte la aceasta idee . sau vro trimtere la vro carte sau ceva de genul … multumesc!
si inca o intrebare . la minutul 50 ii spuneti sa il ia pe „Hegel” , despre ce carte a lui Hegel este vorba ? multumesc
Mai corect ar fi sa spunem ca Apusul s-a bazat pe interpretarea lui Pavel de la Augustin, in timp ce Rasaritul a plecat in interpretarea lui Pavel de la Irineu. Irineu revendica o traditie directa de la Ioan prin Policarp. Deci Ioan >> Policarp >> Irineu >> Ortodoxie,vs. Pavel >> Augustin >> Catolicism/Protestantism. Petru ofera aici doar argumentul pentru primatul papei la care Reformatiunea opune argumentul paulician al relatiei nemijlocite cu Isus.
Hegel interpreteaza istoria ca incarnare a Logosului. Intruparea lui Isus este momentul cand Dumnezeu devine constient de sine in om si omul in Dumnezeu. Modernitatea este conditionata de crestinism in sensul ca atributele aristoteliene ale divinitatii, auto-determinarea si autorealizarea, sunt transferate asupra omului prin Intrupare. Argumentul meu modern, impotriva argumentului post-modern al lui Adrian (fiecare alege ce sa creada), este acela ca numai crestinismul genereaza modernitatea. Am vrut sa arat ca exista argumente din filozofia istoriei in favoarea ideii ca Crestinismul este religia adevarata independent de aderarea la argumentul circular al textului scris.
Daca r fi sa aleg o carte anume ar fi Filozofia Istoriei. „Istoria este evolutia conceptului de libertate”.
@ Edi
Cred ca ai reinterpretat poziția mea si i-ai dat o direcție pe care nu o recunosc. Ca „fiecare crede ce vrea” este o realitate pe care nu cred ca este nevoie s-o demonstrez, dar asta nu înseamnă ca este ceea ce recomand. Însuși textul evangheliilor, al Bibliei, este interpretat diferit si fiecare își justifica credința cu același text pe care il folosesc nenumărate alte nuanțe de credințe creștine. Eu doar am spus ca nu simt nevoia sa demonstrez altora superioritatea credinței mele, sau a creștinismului, folosind logica sau filozofia. Isus ne-a chemat sa avem si sa manifestam dragoste fata de semeni si asta este foarte clar exprimat in evanghelii si cred ca este de ajuns. Citirea istorico-critica a textelor nu te ajuta in acest deziderat.
Fara citirea istorico-critica a textului ne bazam pe argumente circulare: „Biblia este adevarata pt. ca Biblia spune ca este adevarata”. Asta este pretentia oricarei religii. Singurul criteriu universal este ratiunea. Apelul la ratiune poate justifica legitimitatea interogatiei religiose si superioritatea crestinsmului in contextul evolutiei societatilor umane si a istoriei religiilor. Nu ne va ajuta insa sa sutinem infailibilitatea dogmelor noastre. Alternativa logica este „fiecare crede ce-i place, sau ce a fost invatat, sau ce crede tribul sau, sau ce simte… care sunt egale ca valoare de adevar.
Vector Society 
foarte interesanta ideea domnului Edi .. „protestantismul pune accent pe Pavel , catolicismul pe Petru si ordodoxia pe Ioan , le intelg pe primele doua .. dar nu si pe a 3-a desi la origine sunt ortodox. Puteti va rog domule Edi sa dati cateva aspecte la aceasta idee . sau vro trimtere la vro carte sau ceva de genul … multumesc!
si inca o intrebare . la minutul 50 ii spuneti sa il ia pe „Hegel” , despre ce carte a lui Hegel este vorba ? multumesc
Mai corect ar fi sa spunem ca Apusul s-a bazat pe interpretarea lui Pavel de la Augustin, in timp ce Rasaritul a plecat in interpretarea lui Pavel de la Irineu. Irineu revendica o traditie directa de la Ioan prin Policarp. Deci Ioan >> Policarp >> Irineu >> Ortodoxie,vs. Pavel >> Augustin >> Catolicism/Protestantism. Petru ofera aici doar argumentul pentru primatul papei la care Reformatiunea opune argumentul paulician al relatiei nemijlocite cu Isus.
Hegel interpreteaza istoria ca incarnare a Logosului. Intruparea lui Isus este momentul cand Dumnezeu devine constient de sine in om si omul in Dumnezeu. Modernitatea este conditionata de crestinism in sensul ca atributele aristoteliene ale divinitatii, auto-determinarea si autorealizarea, sunt transferate asupra omului prin Intrupare. Argumentul meu modern, impotriva argumentului post-modern al lui Adrian (fiecare alege ce sa creada), este acela ca numai crestinismul genereaza modernitatea. Am vrut sa arat ca exista argumente din filozofia istoriei in favoarea ideii ca Crestinismul este religia adevarata independent de aderarea la argumentul circular al textului scris.
Daca r fi sa aleg o carte anume ar fi Filozofia Istoriei. „Istoria este evolutia conceptului de libertate”.
@ Edi
Cred ca ai reinterpretat poziția mea si i-ai dat o direcție pe care nu o recunosc. Ca „fiecare crede ce vrea” este o realitate pe care nu cred ca este nevoie s-o demonstrez, dar asta nu înseamnă ca este ceea ce recomand. Însuși textul evangheliilor, al Bibliei, este interpretat diferit si fiecare își justifica credința cu același text pe care il folosesc nenumărate alte nuanțe de credințe creștine. Eu doar am spus ca nu simt nevoia sa demonstrez altora superioritatea credinței mele, sau a creștinismului, folosind logica sau filozofia. Isus ne-a chemat sa avem si sa manifestam dragoste fata de semeni si asta este foarte clar exprimat in evanghelii si cred ca este de ajuns. Citirea istorico-critica a textelor nu te ajuta in acest deziderat.
Fara citirea istorico-critica a textului ne bazam pe argumente circulare: „Biblia este adevarata pt. ca Biblia spune ca este adevarata”. Asta este pretentia oricarei religii. Singurul criteriu universal este ratiunea. Apelul la ratiune poate justifica legitimitatea interogatiei religiose si superioritatea crestinsmului in contextul evolutiei societatilor umane si a istoriei religiilor. Nu ne va ajuta insa sa sutinem infailibilitatea dogmelor noastre. Alternativa logica este „fiecare crede ce-i place, sau ce a fost invatat, sau ce crede tribul sau, sau ce simte… care sunt egale ca valoare de adevar.