2 gânduri despre &8222;Studiul 3: Isus în Apocalipsa&8221;
Da, Isus nu pare central în Apocalipsa,
DAR,
Ai spus că dacă Îl scoatem pe Isus din Apocalipsa, sensul textului rămâne neschimbat. Cum rămâne cu Apocalipsa 5? Aici Mielul este personajul principal, care dă sens acestui capitol, și implicit ruperii sigiliilor care urmează. Isus e înfățișat specific gândirii ebraice în imagini/caracteristici contrastante, leu și miel junghiat în același timp. Scena este tipică încoronărilor din VT, când succesorul la tron lua „mărturia” din mâna împăratului. Mielul este „vrednic”, lăudându-I-se șapte calități, chiar dacă Dumnezeu este vrednic pentru trei calități (5:12 vs. 4:11). Scriitorul Apocalipsei pare să vorbească iudeilor care nu-L acceptă pe Isus ca Mesia, încercând să-i convingă de faptul că El va primi Împărăția din mâna Tatălui. Însă Isus nu se așează pe tron în capitolul 5, pentru că are de făcut o lucrare („până voi pune vrăjmașii Tăi așternut picoarelor Tale”). El se așează pe tron, adică începe să împărățească, abia în capitolul 19, unde este numit Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic (19:6). Dacă aici ar fi Dumnezeul VT, atunci nu prea are sens, pentru că El era pe tron încă din capitolul 5.
Zici că Isus nu este Dumnezeu în Apocalipsa? Spun că Ioan vrea să-i convingă în stilul apocaliptic pe iudei, pentru că de fapt în VT Mesia este Robul lui Iahweh (Isaia), și pentru mintea monoteistă iudaică are sens. Totuși, Apocalipsa 22:6 („Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul/solul Său [văzut aici ca Isus] să arate robilor Săi lucrurile…”) poate fi comparat cu 22:16, în care Isus trimite „îngerul/solul” Lui. Până la urmă Isus este numit în Apocalipsa, la fel ca Dumnezeu, cel care este Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor.
Este această imagine total diferită față de Isus din Evanghelii și epistolele pauline? Nu chiar.
Isus este prezentat în Evanghelii ca „Acela care are lopata în mână, Îți va curăți cu desăvârșire aria, Îți va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se va stinge” (Matei 3:12; Luca 3:17). El blestemă smochinul, El rostește vaiuri pentru cetăți. El se numește pe sine „Împărat/Rege” (Ioan 18:37), El se prezintă ca fiind „ego eimi” (Ioan 8:58), la care iudeii reacționează ca pentru blasfemie.
Isus relaționează diferit cu fariseii și cărturarii și cu vânzătorii de la Templu. În Evanghelii, se pare că Isus mai ia din când în când imaginea de leu, amintind de „mânia viitoare”. Isus s-a mâniat în Templu, s-a mâniat pe ucenici când nu-i lăsau pe copii să vină la El. Isus rămâne un personaj controversat pentru omul secolului XXI. De fapt această imagine se suprapune cu imaginea lui Goel din VT, care este atât Răscumpărătorul cât și Răzbunătorul, răscumpărător pentru victimă, răzbunător pentru agresori.
Pavel prezintă și el un Isus controversat. Când îi vorbește lui Felix despre credința în Hristos Isus (Fapte 24:24-25), Pavel nu se ferește să-i vorbească despre „judecata viitoare”, iar Felix se îngrozește. După „Evanghelia lui Pavel”, „Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos” (Romani 2:16), „căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Corinteni 5:10). Pentru Pavel, ziua judecății este „ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Romani 2:5-6, vezi și 7-10). Este aceasta o „altă Evanghelie”, sau vrem noi să oferim un mesaj corect politic?
Pavel însuși, care îl care a model pe Isus, care ne spune să călcăm pe urmele lui pentru că el calcă pe urmele lui Hristos, îl confruntă pe Petru în public („căci era de osândit”), invocă și el câteodată judecata divină: „schilodească-se odată cei ce vă tulbură” (în frumoasa epistolă către Galateni), și e foarte aspru în limbaj față de iudaizanți („păziți-vă de câinii aceia, păziți-vă de lucrătorii aceia răi, păziți-vă de scrîjilații aceia” – Filipeni 3).
Isus nu e personajul central din Apocalipsa, dar Apocalipsa a fost scrisă pentru a-i convinge pe iudei că El este succesorul lui Iahweh. Isus este diferit în Apocalipsa de cel pe care Îl știm din Evanghelii, dar nu total diferit.
Răspunul pe care îl aștept nu vreau să fie prin atacul asupra omului de paie (doctrina adventistă). Mulțumesc.
Daniel,
Personajul central este nu este Mileul ci YHWH/Elohim – Kyrios/Theos in LXX, care este o persoana deistincta de Miel.
Ioan nu putea scrie Apocalipsa in acelasi timp cu Evaghelia lui care ma mir ca nu a fost inca atacata pentru icorectitudine politica fata de Evrei.
Apocalipsa a fost scrisa dupa ruptura definitiva intre Iudaism si Crestinism, care a avut loc atunci cand Pavel a cerut sa fie judecat de „anithristul” Nero mai degraba decat de Caiafa, cu colaborarea pasiva a bisericii de la Ierusalim, care s-a lepadat de el „la primul raspuns de aparare”. Pentru Ioan, iudeii sunt principalii responsabili ai rastignirii si Roma are o scuza.
Ia-ti o ora sa citesti cele doua carti fara ochelari (stii care) si vei vedea incompatibilitatea lor teologica. Este ca si cum ai spune ca Pavel a scris 2 Petru si Iuda ca sa apeleze la prejudecatile celor care credeau ca Apocalipsa lui Enoh e autentica.
Nu ai studiat in seminar 2 Esdara, Enoh cel coptic, manuscrisele de la Qumran? Daca nu, e normal sa citesti Apocalipsa in intertextul gresit, adica sec XVII-XIX.
Apocalipsa a fost scrisa ca o interpretare a lui Daniel in contextul in care iudeo-crestinii credeau ca explozia Vezuviului este inceputul judecatiilor asupara Romei si Domitian este Antihristul. Doar Apocalipsa lui Ioan nu este singura apocalipsa iuadaica sau iudeo-crestina din epoca.
Vector Society 
Da, Isus nu pare central în Apocalipsa,
DAR,
Ai spus că dacă Îl scoatem pe Isus din Apocalipsa, sensul textului rămâne neschimbat. Cum rămâne cu Apocalipsa 5? Aici Mielul este personajul principal, care dă sens acestui capitol, și implicit ruperii sigiliilor care urmează. Isus e înfățișat specific gândirii ebraice în imagini/caracteristici contrastante, leu și miel junghiat în același timp. Scena este tipică încoronărilor din VT, când succesorul la tron lua „mărturia” din mâna împăratului. Mielul este „vrednic”, lăudându-I-se șapte calități, chiar dacă Dumnezeu este vrednic pentru trei calități (5:12 vs. 4:11). Scriitorul Apocalipsei pare să vorbească iudeilor care nu-L acceptă pe Isus ca Mesia, încercând să-i convingă de faptul că El va primi Împărăția din mâna Tatălui. Însă Isus nu se așează pe tron în capitolul 5, pentru că are de făcut o lucrare („până voi pune vrăjmașii Tăi așternut picoarelor Tale”). El se așează pe tron, adică începe să împărățească, abia în capitolul 19, unde este numit Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic (19:6). Dacă aici ar fi Dumnezeul VT, atunci nu prea are sens, pentru că El era pe tron încă din capitolul 5.
Zici că Isus nu este Dumnezeu în Apocalipsa? Spun că Ioan vrea să-i convingă în stilul apocaliptic pe iudei, pentru că de fapt în VT Mesia este Robul lui Iahweh (Isaia), și pentru mintea monoteistă iudaică are sens. Totuși, Apocalipsa 22:6 („Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul/solul Său [văzut aici ca Isus] să arate robilor Săi lucrurile…”) poate fi comparat cu 22:16, în care Isus trimite „îngerul/solul” Lui. Până la urmă Isus este numit în Apocalipsa, la fel ca Dumnezeu, cel care este Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor.
Este această imagine total diferită față de Isus din Evanghelii și epistolele pauline? Nu chiar.
Isus este prezentat în Evanghelii ca „Acela care are lopata în mână, Îți va curăți cu desăvârșire aria, Îți va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se va stinge” (Matei 3:12; Luca 3:17). El blestemă smochinul, El rostește vaiuri pentru cetăți. El se numește pe sine „Împărat/Rege” (Ioan 18:37), El se prezintă ca fiind „ego eimi” (Ioan 8:58), la care iudeii reacționează ca pentru blasfemie.
Isus relaționează diferit cu fariseii și cărturarii și cu vânzătorii de la Templu. În Evanghelii, se pare că Isus mai ia din când în când imaginea de leu, amintind de „mânia viitoare”. Isus s-a mâniat în Templu, s-a mâniat pe ucenici când nu-i lăsau pe copii să vină la El. Isus rămâne un personaj controversat pentru omul secolului XXI. De fapt această imagine se suprapune cu imaginea lui Goel din VT, care este atât Răscumpărătorul cât și Răzbunătorul, răscumpărător pentru victimă, răzbunător pentru agresori.
Pavel prezintă și el un Isus controversat. Când îi vorbește lui Felix despre credința în Hristos Isus (Fapte 24:24-25), Pavel nu se ferește să-i vorbească despre „judecata viitoare”, iar Felix se îngrozește. După „Evanghelia lui Pavel”, „Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos” (Romani 2:16), „căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Corinteni 5:10). Pentru Pavel, ziua judecății este „ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Romani 2:5-6, vezi și 7-10). Este aceasta o „altă Evanghelie”, sau vrem noi să oferim un mesaj corect politic?
Pavel însuși, care îl care a model pe Isus, care ne spune să călcăm pe urmele lui pentru că el calcă pe urmele lui Hristos, îl confruntă pe Petru în public („căci era de osândit”), invocă și el câteodată judecata divină: „schilodească-se odată cei ce vă tulbură” (în frumoasa epistolă către Galateni), și e foarte aspru în limbaj față de iudaizanți („păziți-vă de câinii aceia, păziți-vă de lucrătorii aceia răi, păziți-vă de scrîjilații aceia” – Filipeni 3).
Isus nu e personajul central din Apocalipsa, dar Apocalipsa a fost scrisă pentru a-i convinge pe iudei că El este succesorul lui Iahweh. Isus este diferit în Apocalipsa de cel pe care Îl știm din Evanghelii, dar nu total diferit.
Răspunul pe care îl aștept nu vreau să fie prin atacul asupra omului de paie (doctrina adventistă). Mulțumesc.
Daniel,
Personajul central este nu este Mileul ci YHWH/Elohim – Kyrios/Theos in LXX, care este o persoana deistincta de Miel.
Ioan nu putea scrie Apocalipsa in acelasi timp cu Evaghelia lui care ma mir ca nu a fost inca atacata pentru icorectitudine politica fata de Evrei.
Apocalipsa a fost scrisa dupa ruptura definitiva intre Iudaism si Crestinism, care a avut loc atunci cand Pavel a cerut sa fie judecat de „anithristul” Nero mai degraba decat de Caiafa, cu colaborarea pasiva a bisericii de la Ierusalim, care s-a lepadat de el „la primul raspuns de aparare”. Pentru Ioan, iudeii sunt principalii responsabili ai rastignirii si Roma are o scuza.
Ia-ti o ora sa citesti cele doua carti fara ochelari (stii care) si vei vedea incompatibilitatea lor teologica. Este ca si cum ai spune ca Pavel a scris 2 Petru si Iuda ca sa apeleze la prejudecatile celor care credeau ca Apocalipsa lui Enoh e autentica.
Nu ai studiat in seminar 2 Esdara, Enoh cel coptic, manuscrisele de la Qumran? Daca nu, e normal sa citesti Apocalipsa in intertextul gresit, adica sec XVII-XIX.
Apocalipsa a fost scrisa ca o interpretare a lui Daniel in contextul in care iudeo-crestinii credeau ca explozia Vezuviului este inceputul judecatiilor asupara Romei si Domitian este Antihristul. Doar Apocalipsa lui Ioan nu este singura apocalipsa iuadaica sau iudeo-crestina din epoca.