2 gânduri despre &8222;Studiul 10: Unitatea şi refacerea relaţiilor&8221;
Conflict – Armonie – Unitate
Omul este o ființă gregară și se asociază: familie, microgrup, colectivitate societate.
Dincolo de aceste asocieri relativ spontane, există structuri cristalizate, orientate specific spre un scop precis – instituțiile. Acestea au o accentuată tendință de a se autoperpetua, de a-și consolida mecanismele birocratice, de a se formaliza.
În relațiile sale, omul ca persoană, dezvoltă mecanisme de apărare și adaptare psihosocială, multe dintre ele inconștiente, automate, instinctive – dintre care cele mai frecvente sunt defensele – vreo două zeci și jocurile psihologice descrise de Berne – alte câteva zeci.
Colectivitățile, clasele sociale, au tendința de a-și sistematiza și sintetiza filosofia și concepțiile sub două forme discursive: doctrine și ideologii.
Doctrinele reprezintă valorile, principiile și idealurile la care aderă teoretic un grup și pe care le prezintă coerent și convingător. Din nefericire, pentru a da greutate acestor concepții, se apelează la argumentul autorității absolute, sunt prezentate ca adevăruri ideale, imuabile și sunt transformate în dogme rigide, incompatibile cu lumea reală, concretă, limitată și relativă în care trăim. Ele sunt, de obicei, apanajul religiilor și nu numai lor.
Ideologiile reprezintă interesele unui grup, clasă, colectivitate, etnie, într-o formă militantă, politică, cu argumente raționale, juridice, susținute eventual combativ, în lupta politică, în războiul rece sau chiar în conflicte fierbinți.
Din nefericire, de multe ori, doctrinele, ideologia sau filosofia clamată devine doar un ecran, paravan, prin care se ascund prin tehnica ceței, adevăratele obiective, scopuri, folosind tehnici de manipulare, persuadare, dezinformare.
Ideile, preferințele, persoanele, grupurile, pot intra în conflict conceptual, ideologic sau de interese. Deși conflictul este perceput ca incomod, consumptiv, tensionat – el are partea bună a sesizării, comunicării punctelor de vedere distincte, intereselor diferite, diverse, valorizează negocierea, restabilește armonia și echilibrul.
Ființa umană este conflictogenă: Dorinţe de putere, succes, realizare, victorie, devin concurente cu trebuinţe de încredere, afecţiune, beneficii colective şi creştere reciprocă.
Sol în 4 pași:
1. Separă oamenii de problemă
Părţile se tratează cu respect, evitând orice afirmaţie defensivă, etichetă, atitudine judicativă
Focalizare pe aspectele în conflict.
2. Trataţi separat: Problemele (conţinutul) şi Poziţiile adoptate – relaţia (procesul)
Poziţiile par ireductibile şi sunt corectate tehnic, Problemele (conţinutul) pot fi armonizate
3. Luaţi în calcul opţiuni, soluţii, alternative
Nu săriţi asupra soluţiilor şi sfaturilor,
Nu avansaţi soluţii unice, la prima sclipire
Fiecare parte trebuie să găsească soluţii proprii, alternative, în sesiuni brainstorming
Evaluare, consecinţe, selecţie, criterii reciproc avantajoase
4. Insistă asupra criteriilor obiective
Conflictul dispare când părţile sunt de acord asupra unor criterii obiective de soluţionare
Acordul regulilor, arbitrajul terţilor, chiar fără satisfacţie totală, duce la rezoluţie acceptabilă, prin metode obiective, corecte şi reciproc acceptate
Aspecte complexe vor fi divizate, soluţionate pas cu pas.
Dacă-mi permiteți o sugestie, ar fi mult mai accesibile dacă le-ați pune și pe youtube.
Vector Society 
Conflict – Armonie – Unitate
Omul este o ființă gregară și se asociază: familie, microgrup, colectivitate societate.
Dincolo de aceste asocieri relativ spontane, există structuri cristalizate, orientate specific spre un scop precis – instituțiile. Acestea au o accentuată tendință de a se autoperpetua, de a-și consolida mecanismele birocratice, de a se formaliza.
În relațiile sale, omul ca persoană, dezvoltă mecanisme de apărare și adaptare psihosocială, multe dintre ele inconștiente, automate, instinctive – dintre care cele mai frecvente sunt defensele – vreo două zeci și jocurile psihologice descrise de Berne – alte câteva zeci.
Colectivitățile, clasele sociale, au tendința de a-și sistematiza și sintetiza filosofia și concepțiile sub două forme discursive: doctrine și ideologii.
Doctrinele reprezintă valorile, principiile și idealurile la care aderă teoretic un grup și pe care le prezintă coerent și convingător. Din nefericire, pentru a da greutate acestor concepții, se apelează la argumentul autorității absolute, sunt prezentate ca adevăruri ideale, imuabile și sunt transformate în dogme rigide, incompatibile cu lumea reală, concretă, limitată și relativă în care trăim. Ele sunt, de obicei, apanajul religiilor și nu numai lor.
Ideologiile reprezintă interesele unui grup, clasă, colectivitate, etnie, într-o formă militantă, politică, cu argumente raționale, juridice, susținute eventual combativ, în lupta politică, în războiul rece sau chiar în conflicte fierbinți.
Din nefericire, de multe ori, doctrinele, ideologia sau filosofia clamată devine doar un ecran, paravan, prin care se ascund prin tehnica ceței, adevăratele obiective, scopuri, folosind tehnici de manipulare, persuadare, dezinformare.
Ideile, preferințele, persoanele, grupurile, pot intra în conflict conceptual, ideologic sau de interese. Deși conflictul este perceput ca incomod, consumptiv, tensionat – el are partea bună a sesizării, comunicării punctelor de vedere distincte, intereselor diferite, diverse, valorizează negocierea, restabilește armonia și echilibrul.
Ființa umană este conflictogenă: Dorinţe de putere, succes, realizare, victorie, devin concurente cu trebuinţe de încredere, afecţiune, beneficii colective şi creştere reciprocă.
Sol în 4 pași:
1. Separă oamenii de problemă
Părţile se tratează cu respect, evitând orice afirmaţie defensivă, etichetă, atitudine judicativă
Focalizare pe aspectele în conflict.
2. Trataţi separat: Problemele (conţinutul) şi Poziţiile adoptate – relaţia (procesul)
Poziţiile par ireductibile şi sunt corectate tehnic, Problemele (conţinutul) pot fi armonizate
3. Luaţi în calcul opţiuni, soluţii, alternative
Nu săriţi asupra soluţiilor şi sfaturilor,
Nu avansaţi soluţii unice, la prima sclipire
Fiecare parte trebuie să găsească soluţii proprii, alternative, în sesiuni brainstorming
Evaluare, consecinţe, selecţie, criterii reciproc avantajoase
4. Insistă asupra criteriilor obiective
Conflictul dispare când părţile sunt de acord asupra unor criterii obiective de soluţionare
Acordul regulilor, arbitrajul terţilor, chiar fără satisfacţie totală, duce la rezoluţie acceptabilă, prin metode obiective, corecte şi reciproc acceptate
Aspecte complexe vor fi divizate, soluţionate pas cu pas.
Dacă-mi permiteți o sugestie, ar fi mult mai accesibile dacă le-ați pune și pe youtube.