8 gânduri despre &8222;Studiul 11: Fericita noastră nădejde&8221;
„Toate-au fost la timpul lor
Ceva exagerat
Anii au trecut în zbor
Și lumea le-a uitat”
Ziceți că ați facut niste organizări, niște dogme, ca să supraviețuiți. Nu cred ca era vb. de supraviețuire fizică. Daca nu erați nimic de genul: organizație, religie, cult, partid politic, etc., atunci să supravietuiască ce? Dacă nu supraviețuiați, filozofi rămâneați! Nu cred că ce a pornit Isus e facut să supravietuiască si să aiba o continuare că formă ci doar că esență. Dacă voi mureați ca miscare, spiritul mișcării continua. Cred că ce a pornit Isus se realizează prin diverse mișcări, in diverse locuri si timpuri, in diverse forme temporare, ca orice formă. E ceva ce scapă controlului. Dacă o forță politică încercă să supună „mișcarea”, ea se dizolva usor si renaște imediat. E ca si cum ai incerca sa prinzi apa cu pumnul, se scurge printre degete. Organiza el treaba daca era de organizat ceva. Umanismul e de inspirație creștină, așa am auzit de la voi cel putin. Și-a produs efectele, a contribuit la împărăția lui d-zeu pe pământ. Nu s-a organizat in religie că să supravietuiască. A unit oameni in jurul unui ideal și mai inspira si astazi omenirea. Dacă deveneau religie realizau opusul a ce și-au propus. E ceva organic care trăiește, își lasă sămânța si moare. Dacă nu moare, nu mai aduce rod ca e bătrână și învechită dar nu lasă loc nici seminției să crească și să producă organisme noi, potrivite timpului nou. Face umbră degeaba pământului. Când se coagulează in organizație, e semnul ca e gata, că și-a pierdut sarea gustul. Dacă moare, cadavrul reintra în circuitul elementelor si traieste ,dacă tine la forma sa, rămâne o mumie și e moartă pe bune, moare si sămânța la umbra ei, adică moare tot ce a facut bun la inceput, moare spiritul mișcării.
Să acceptam că Isus o fost Dumnezeu. El însuși o murit și, chiar dacă a inviat, tot a ales să plece. Poate dacă mai statea mult își sabota singur mișcarea car putea sa degenereze in cultul personalității, cum oricum s-a întâmplat, sau nu mai creșteau cei din jurul lui că l-ar fi consultat si dacă sa meargă la baie sau pur si simplu se coagula in mod natural totul intr o organizație, in loc să fie acea diversitate amazoniană, acea efervescență de idei și de bisericuțe si grupulețe care a caracterizat creștinismul la inceput. E specific vieții noi. Cred ca Isus nu o plecat dne lene, ci că era necesar. Narațiunea că a fost un grup care dețineau adevărul și aia nu s-o abătut de la el, in timp ce din el multi s-au desprins și au format alte grupuri rătăcire. Dar acel grup inițial a transmis din generație in generație adevarul e un mit, nu doar al bisericii ortodoxe ci a întregului creștinism in sensul că trebuie sa fii creștin ca să contribui la revoluția lui Isus. Ce a fost natural a murit la vremea lui, ce a fost realizat in laborator prin inserție de religie și putere politică în ADN-ul cadavrului mort in mod natural, a supraviețuit ca zombie, care a devorat atâtea creiere. Mai dau un exemplu, romantismul. Nu o sa existe niciodată o religie sau un partid politic sau o organizare pe principiile lui. Nu e ceva pe care poti pune mana si totuși va influența mereu arta, unele mișcări politice, sociale, unele religii, oameni individuali, etc. care toate vor trece dar romantismul nu.
Să reformezi biserica adventistă sau oricare e inutil, ea trebuie să moară, să faci o alta religie e la fel de inutil. Fă ce faci ca e bine și dacă nu e perfect. Nici filozofii nu au avut adevărul dar au lucrat in spiritul lui. Ce faci, o să inspire oamenii in viitor, chiar dacă o sa zică că avea omul limitările lui, era anul 2019. Ce e in spatele cuvintelor o să supravietuiască.
Edi, unde pot gasi afirmatia E. White si sfatul ei pt frati sa minta si sa ascunda un fugar? Am avut o discutie cu fratii mei la scoala de sabat in legatuta cu pastorul din Rwanda, care ca sa nu minta, cica, a dat la moarte o multime de oameni. Si concluzia fratilor mei fost ca el a facut bine ca n-a mintit si chiar pastorul nostru zicea ca noi trebuie sa fim de partea adevarului orice ar fi, iar cei ce au murit vor avea probabil parte de viata vesnica. Le-am spus ca ma bucur ca am aflat la cine sa nu apelez pt ajutor in timpul de stramtorare.
Este vorba despre Legea Sclavilor Fugari din 1850 – 1000 dolari amendă (la data aceea foarte mult) si 6 luni închisoare pentru cine adăpostea un sclav fugar.
„Legile țării noastre ne impun să livrăm un sclav stăpânului său,
nu trebuie să ne supunem și trebuie să suportăm consecințele încălcării acestei legi. Acest
sclav nu este proprietatea vreunui om. ” 108. E. G. White, Spiritual Gifts, 4b:42-42.
Problema cu minciuna reiese din context. Vânătorii de sclavi aveau dreptul să chestioneze pe cei suspecti că ascund un sclav fugar si aveau dreptul să îl aresteze pe propietatea lui. Comparaţia cu pastorul din Rwanda este relevantă. Suportarea consecinţelor legii implică pedeapsa pentru a nu fi spus adevărul.
„Le-am spus ca ma bucur ca am aflat la cine sa nu apelez pt ajutor in timpul de stramtorare”.
Aceiaşi fraţi care te turnau la securitate în numele adevărului şi supunerii faţă de autoritate.
Vector Society 
„Toate-au fost la timpul lor
Ceva exagerat
Anii au trecut în zbor
Și lumea le-a uitat”
Ziceți că ați facut niste organizări, niște dogme, ca să supraviețuiți. Nu cred ca era vb. de supraviețuire fizică. Daca nu erați nimic de genul: organizație, religie, cult, partid politic, etc., atunci să supravietuiască ce? Dacă nu supraviețuiați, filozofi rămâneați! Nu cred că ce a pornit Isus e facut să supravietuiască si să aiba o continuare că formă ci doar că esență. Dacă voi mureați ca miscare, spiritul mișcării continua. Cred că ce a pornit Isus se realizează prin diverse mișcări, in diverse locuri si timpuri, in diverse forme temporare, ca orice formă. E ceva ce scapă controlului. Dacă o forță politică încercă să supună „mișcarea”, ea se dizolva usor si renaște imediat. E ca si cum ai incerca sa prinzi apa cu pumnul, se scurge printre degete. Organiza el treaba daca era de organizat ceva. Umanismul e de inspirație creștină, așa am auzit de la voi cel putin. Și-a produs efectele, a contribuit la împărăția lui d-zeu pe pământ. Nu s-a organizat in religie că să supravietuiască. A unit oameni in jurul unui ideal și mai inspira si astazi omenirea. Dacă deveneau religie realizau opusul a ce și-au propus. E ceva organic care trăiește, își lasă sămânța si moare. Dacă nu moare, nu mai aduce rod ca e bătrână și învechită dar nu lasă loc nici seminției să crească și să producă organisme noi, potrivite timpului nou. Face umbră degeaba pământului. Când se coagulează in organizație, e semnul ca e gata, că și-a pierdut sarea gustul. Dacă moare, cadavrul reintra în circuitul elementelor si traieste ,dacă tine la forma sa, rămâne o mumie și e moartă pe bune, moare si sămânța la umbra ei, adică moare tot ce a facut bun la inceput, moare spiritul mișcării.
Să acceptam că Isus o fost Dumnezeu. El însuși o murit și, chiar dacă a inviat, tot a ales să plece. Poate dacă mai statea mult își sabota singur mișcarea car putea sa degenereze in cultul personalității, cum oricum s-a întâmplat, sau nu mai creșteau cei din jurul lui că l-ar fi consultat si dacă sa meargă la baie sau pur si simplu se coagula in mod natural totul intr o organizație, in loc să fie acea diversitate amazoniană, acea efervescență de idei și de bisericuțe si grupulețe care a caracterizat creștinismul la inceput. E specific vieții noi. Cred ca Isus nu o plecat dne lene, ci că era necesar. Narațiunea că a fost un grup care dețineau adevărul și aia nu s-o abătut de la el, in timp ce din el multi s-au desprins și au format alte grupuri rătăcire. Dar acel grup inițial a transmis din generație in generație adevarul e un mit, nu doar al bisericii ortodoxe ci a întregului creștinism in sensul că trebuie sa fii creștin ca să contribui la revoluția lui Isus. Ce a fost natural a murit la vremea lui, ce a fost realizat in laborator prin inserție de religie și putere politică în ADN-ul cadavrului mort in mod natural, a supraviețuit ca zombie, care a devorat atâtea creiere. Mai dau un exemplu, romantismul. Nu o sa existe niciodată o religie sau un partid politic sau o organizare pe principiile lui. Nu e ceva pe care poti pune mana si totuși va influența mereu arta, unele mișcări politice, sociale, unele religii, oameni individuali, etc. care toate vor trece dar romantismul nu.
Să reformezi biserica adventistă sau oricare e inutil, ea trebuie să moară, să faci o alta religie e la fel de inutil. Fă ce faci ca e bine și dacă nu e perfect. Nici filozofii nu au avut adevărul dar au lucrat in spiritul lui. Ce faci, o să inspire oamenii in viitor, chiar dacă o sa zică că avea omul limitările lui, era anul 2019. Ce e in spatele cuvintelor o să supravietuiască.
Edi, unde pot gasi afirmatia E. White si sfatul ei pt frati sa minta si sa ascunda un fugar? Am avut o discutie cu fratii mei la scoala de sabat in legatuta cu pastorul din Rwanda, care ca sa nu minta, cica, a dat la moarte o multime de oameni. Si concluzia fratilor mei fost ca el a facut bine ca n-a mintit si chiar pastorul nostru zicea ca noi trebuie sa fim de partea adevarului orice ar fi, iar cei ce au murit vor avea probabil parte de viata vesnica. Le-am spus ca ma bucur ca am aflat la cine sa nu apelez pt ajutor in timpul de stramtorare.
Este vorba despre Legea Sclavilor Fugari din 1850 – 1000 dolari amendă (la data aceea foarte mult) si 6 luni închisoare pentru cine adăpostea un sclav fugar.
„Legile țării noastre ne impun să livrăm un sclav stăpânului său,
nu trebuie să ne supunem și trebuie să suportăm consecințele încălcării acestei legi. Acest
sclav nu este proprietatea vreunui om. ” 108. E. G. White, Spiritual Gifts, 4b:42-42.
Problema cu minciuna reiese din context. Vânătorii de sclavi aveau dreptul să chestioneze pe cei suspecti că ascund un sclav fugar si aveau dreptul să îl aresteze pe propietatea lui. Comparaţia cu pastorul din Rwanda este relevantă. Suportarea consecinţelor legii implică pedeapsa pentru a nu fi spus adevărul.
„Le-am spus ca ma bucur ca am aflat la cine sa nu apelez pt ajutor in timpul de stramtorare”.
Aceiaşi fraţi care te turnau la securitate în numele adevărului şi supunerii faţă de autoritate.
AnSophia,
Right to the point.