Un gând despre &8222;Agenti ai schimbarii&8221;

  1. Mă bucur că atunci cand s-a vorbit despre opiu, s-a facut discriminatoriu, cu particularitățile sale, chiar dacă nu sunt cunoscute prin experiență proprie, și nu s-a vorbit despre „droguri”, adică o oală in care sunt băgate tot felul de substanțe interzise cultural, la grămadă. Fiecare cultură permite si interzice anumite substanțe. N-am nimic împotriva criticii acestor substanțe, nu e o religie pentru mine ci un teritoriu de explorat. Imi place critica inteligenta și bazata pe cunoașterea subiectului si urăsc propaganda pe tema asta. O urăsc pentru că îi lipsește pe oameni de experiențe unice și de posibilitatea de a decide singuri dacă vor sau nu să aibă o astfel de experiență și să judece singuri dacă e o prostie sau nu. Eu sunt un critic al consumatorului obișnuit de psihedelice și printre ei imi tin „predicile” pt. că au deschiderea și spiritul de aventură necesar dar o fac atât de prost, cu atâta ignoranță și dau multa apă la moara propagandei din presă. Sunt atât de multe lucruri de zis despre acest subiect dar nu e locul potrivit. Apreciez însă nuanța și felul în care s-a vorbit despre opiu, chiar dacă a fost un indemn să nu fie folosit. Dacă mă gândesc cum se consumă opiul in general cred ca e ok să nu fie folosit. Nu am avut ocazia sa lucrez cu substanțe care produc plăcere, cu ce am avut pana acum și in felul în care le-am folosit, nu doar că nu am dependență (ultima dată am luat in primăvara) dar trebuie să-mi fac curaj ca sa intru, deși nu e ceva dureros fizic și nici un coșmar nu e. Probabil că majoritatea substanțelor care produc placere sunt doar atât și atunci sunt prostie și de asta nu recomand aproape nimănui narcoticele. Ar fi o încercare riscantă și din experiența mea cred că ce trebuie facut e sa treci peste placere, care e o momeală, așa cum Prâslea in legendele românești trebuia sa învingă somnul. Bănuiesc ca e aceiași metodă ca atunci când am avut ceva nenatural, ca sa-i zic eufemistic, și in loc de placere am avut opusul. Nu are sens să descriu opusul placerii pure, dar metoda e să rămâi neutru, detașat, sa fii un observator amoral, nepreferential in legătură cu desfășurarea evenimentelor. Am învățat metoda de la Buddha, care, legendă sau nu, înainte să atingă iluminarea a fost tentat atât cu placere cât și cu durere și a rămas, vorba lui Eminescu, la toate rece. Dincolo de acea durere am gasit ceva pt mine personal, și cred că și dincolo de placere se poate gasi ceva. Durerea sau placerea in doze mici nu aduce nimic, dozele mari rup niște granițe dintre lumile interne, dintre stările de conștiință. E ca și cum ai aduce o ființă marină de mare adancime la mal. Ea nu știa ca e in apă pt ca n-a cunoscut niciodată malul, dar nici nu intelege ce e malul, nu zice „aha, asta e opusul apei”. E ceva despre care poate nici nu o avut organe de simț care sa-i medieze cunoașterea. E un șoc ontologic. In tot acest cataclism intern trebuie să-ți păstrezi atenția, fără frică și fără dorință. Nu poate fi o simplă prostioara o substanță psihedelică dacă m-a determinat să ma apuc de filozofie sistematic în speranța de a dobândi o bază pentru un vocabular care să permită transmiterea experienței unui interlocutor. Nu mai e suficient să spui cand se termină trip-ul „n-am cuvinte”, „nu știu cum să zic” sau obișnuitul la noi „ai de pl mea, ce-am vazut acolo!”. Limbajul trebuie forțat și chiar inventat unul nou, așa cum sa întâmplat in psihanaliză cand s-a facut topografia unui teren neexplorat, așa cum s-a extins matematica pt a răspunde unor noi realități. Cred că felul in care s-a compromis redescoperirea acestui tărâm de către om nu este interzicerea în masă a tuturor psihedelicelor (plante, ciuperci,animale sau substanțe de laborator) ci comercializarea lor unei generații care nu are nicio șansă să facă o fundamentare teoretică din experiențele lor, nu au nici idealismul generației hippie, nici măcar partea autodistructiva a idealurilor romantice. De experiența, metoda, interpretările și scopurile șamanilor nici nu mai vorbesc, oricum epitetul șamanic adevenit unul peiorativ. Cercetările in domeniu au fost oprite și in prezent nu mai avem acei cercetători care, pe vremea inchiziției, riscau mult ca să fure cadavre pentru disecție. Scuze că m-a dus valul și am fost offtopic. E o coardă sensibilă de-a mea. La fel ca și majoritatea creștinilor, cei care consumă azi psihedelice nu au niciun gust si sunt scuipați din gură pe canalele media și pe bună dreptate. Ar trebui aspirativ să se întoarcă macar pana la Eleusis, că s-a ajuns la o fundatură de drum, și să pornească de acolo pe un nou drum. Am impresia că in prezent tot ce există (crestini, drogati 😉 , liberali, pozitiviști, cartezieni, papuasi) este aruncat intr-un cazan alchimic pt topire și transformare. Nu sunt optimist ca sa zic sublimare. Nu doar ideologiile ci materia însăși.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.