3 gânduri despre &8222;Studiul 4: Biblia – sursa de autoritate a credinței noastre&8221;
Femeile aveau voie sa prooroceasca dar sa nu vorbeasca.
Acelasi lucru se intampla, se practica si acum penticostalii.
Femeile nu au dreptul sa vorbeasca, daca au duhul proorociei, pot prooroci.
A prooroci si/sau a vorbi sunt doua lucruri distincte.
Prophēteúō (in greaca) – a vorbii sub inspiratie. Cine prooroceste, vorbeste. Cine tace, tace. Pastorul vorbeste si lumea spune: „ce predica inspirata”. Femeia poate predica in biserica.
Femeia poate fi pastor.
Referitor la acoperirea capului la femei, eu am inteles asa – pe vremea lui Isus, barbatii evrei purtau permanent un tallit. Scopul lui era pe de-o parte similar shemagului la arabi impotriva prafului, ca invelitoare sau fata de masa…) dar avea si o conotatie ritualica: se pare ca atunci cand se rugau, proroceau sau predicau, barbatii evrei se acopereau pentru a indica astfel spre autoritatea lui Dumnezeu, asa cum inca mai fac si azi (diferit de 1Cor. 11:4). Bineinteles, femeile lor nu aveau voie sa vorbeasca in Templu, sinagoga sau orice adunare.
La crestini, se pare ca traditia s-a schimbat in ceea ce-i priveste pe barbati care nu se mai acopera (1Cor. 11:4) dar se transmite la femei, pt a indica spre faptul ca sunt sub autoritatea sotului.
Nu cred ca conotatia acoperirii femeii era sa-i linisteasca pe evreii misogini pt ca exista si optiunea tunsului!
La primii crestini, femeile aveau dreptul sa vorbeasca doar atunci cand se manifestau in relatie cu Dumnezeu (se rugau sau proroceau) dar, probabil, nu si in relatie cu ceilalti credinciosi din sinagoga/adunari/… („femeia sa taca”) nu cred ca aici intra si predicile.
Aici e vorba de intelegerea unui context cultural/traditional religios care, din pacate, a ajuns la noi doar in forma controversata din epistola lui Pavel.
Asta e incredintarea mea.
Vector Society 
Femeile aveau voie sa prooroceasca dar sa nu vorbeasca.
Acelasi lucru se intampla, se practica si acum penticostalii.
Femeile nu au dreptul sa vorbeasca, daca au duhul proorociei, pot prooroci.
A prooroci si/sau a vorbi sunt doua lucruri distincte.
Prophēteúō (in greaca) – a vorbii sub inspiratie. Cine prooroceste, vorbeste. Cine tace, tace. Pastorul vorbeste si lumea spune: „ce predica inspirata”. Femeia poate predica in biserica.
Femeia poate fi pastor.
Referitor la acoperirea capului la femei, eu am inteles asa – pe vremea lui Isus, barbatii evrei purtau permanent un tallit. Scopul lui era pe de-o parte similar shemagului la arabi impotriva prafului, ca invelitoare sau fata de masa…) dar avea si o conotatie ritualica: se pare ca atunci cand se rugau, proroceau sau predicau, barbatii evrei se acopereau pentru a indica astfel spre autoritatea lui Dumnezeu, asa cum inca mai fac si azi (diferit de 1Cor. 11:4). Bineinteles, femeile lor nu aveau voie sa vorbeasca in Templu, sinagoga sau orice adunare.
La crestini, se pare ca traditia s-a schimbat in ceea ce-i priveste pe barbati care nu se mai acopera (1Cor. 11:4) dar se transmite la femei, pt a indica spre faptul ca sunt sub autoritatea sotului.
Nu cred ca conotatia acoperirii femeii era sa-i linisteasca pe evreii misogini pt ca exista si optiunea tunsului!
La primii crestini, femeile aveau dreptul sa vorbeasca doar atunci cand se manifestau in relatie cu Dumnezeu (se rugau sau proroceau) dar, probabil, nu si in relatie cu ceilalti credinciosi din sinagoga/adunari/… („femeia sa taca”) nu cred ca aici intra si predicile.
Aici e vorba de intelegerea unui context cultural/traditional religios care, din pacate, a ajuns la noi doar in forma controversata din epistola lui Pavel.
Asta e incredintarea mea.