2 gânduri despre &8222;In cautarea adevarului pierdut&8221;
Unua din contribuțiile lui Isus la axiologie este coborarea Dumnezeului ca intruchipare a binelui si adevarului din noroi, in cazul evreilor sau din abstract, in cazul stoicilor și aducerea lui in interiorul omului sau chiar fuziunea dintre om si d-zeu. De aici o anumita interpretare care a dus la mistică. Mistica poate fi unirea Dumnezeului aducator de ploaie, noroc si un loc in rai, cu omul. Dar cred ca Isus se referea la interiorzarea și asimilarea acelui Dumnezeu stoic. „veți deveni voi insiva izvor de apa vie”. Deci nu-l mai căutăm pe acel Dumnezeu exterior care e binele etc. ci devenim noi acel Dumnezeu. Poate e mult spus devenim. Devine parte din noi. Daca mergi in India si spui eu sunt Dumnezeu, e ceva cultural acceptat. Totul e Brahma. Aici daca cineva se crede Dumnezeu, e probabil ca va fi periculos. Nu e tot una sa te crezi Brahma sau Iehova. Ca Iehova poate te apuci sa faci dreptate :)). Nu afirmatiile lui Isus au fost greșit înțelese ci termenii ca Dumnezeu, împărăția cerului, etc. Daca acel „voi sunteți dumnezei” inseamna ca toți suntem niste mici Iehova, atunci ne omoram intre noi pt ca „there can only be one”. Iudeii se scandalizau pt ca Dumnezeu însemna altceva pt Isus si altceva pt Iudei. Nu era obiceiul modern de definire a termenilor folosiți in lucrare. In prezent, un Isus modern ar incepe cu „in primul rand vreau sa stabilim ce inteleg eu prin Dumnezeu”.
E greșit ce am scris, acel pas axiologic l-ar face pe om adevarul însuși sau deținătorul adevarului. Adevarul in sine tot ceva exterior omului rămâne. Atâta ca-l cautam in noi si nu in nori, dar nu devenim acel Adevar.
Vector Society 
Unua din contribuțiile lui Isus la axiologie este coborarea Dumnezeului ca intruchipare a binelui si adevarului din noroi, in cazul evreilor sau din abstract, in cazul stoicilor și aducerea lui in interiorul omului sau chiar fuziunea dintre om si d-zeu. De aici o anumita interpretare care a dus la mistică. Mistica poate fi unirea Dumnezeului aducator de ploaie, noroc si un loc in rai, cu omul. Dar cred ca Isus se referea la interiorzarea și asimilarea acelui Dumnezeu stoic. „veți deveni voi insiva izvor de apa vie”. Deci nu-l mai căutăm pe acel Dumnezeu exterior care e binele etc. ci devenim noi acel Dumnezeu. Poate e mult spus devenim. Devine parte din noi. Daca mergi in India si spui eu sunt Dumnezeu, e ceva cultural acceptat. Totul e Brahma. Aici daca cineva se crede Dumnezeu, e probabil ca va fi periculos. Nu e tot una sa te crezi Brahma sau Iehova. Ca Iehova poate te apuci sa faci dreptate :)). Nu afirmatiile lui Isus au fost greșit înțelese ci termenii ca Dumnezeu, împărăția cerului, etc. Daca acel „voi sunteți dumnezei” inseamna ca toți suntem niste mici Iehova, atunci ne omoram intre noi pt ca „there can only be one”. Iudeii se scandalizau pt ca Dumnezeu însemna altceva pt Isus si altceva pt Iudei. Nu era obiceiul modern de definire a termenilor folosiți in lucrare. In prezent, un Isus modern ar incepe cu „in primul rand vreau sa stabilim ce inteleg eu prin Dumnezeu”.
E greșit ce am scris, acel pas axiologic l-ar face pe om adevarul însuși sau deținătorul adevarului. Adevarul in sine tot ceva exterior omului rămâne. Atâta ca-l cautam in noi si nu in nori, dar nu devenim acel Adevar.