Apocalipsa III: Sanctuarul

Anunțuri

Zece teze despre zecime

Propun urmatoarele zece teze pentru dezbatere, in concluzia studiilor biblice din ultimul trimestru.

  1. Zecimea nu este un sacrament. Definitia teologica a sacramentului este aceea de semn vizibil al harului invizibil. Spre deosebire de teologia catolica/ortodoxa, cea protestanta recunoste doar doua sacramente: Botezul si Cina Domnului.
  2.  Limbajul in care vorbim despre zecime – banii sunt “har”, zecimea reprezinta acceptarea lui prin credinta, indica la faptul ca in inconstientul nostru percepem zecimea ca pe un sacrament.
  3.  Colecta darurilor si zecimii – insotita de citirea unui text sacramental – este un ritual care are ca scop sa asocieze in subconstient zecimea cu Cina Domnului. Cand luam painea si paharul din tava marturisim ca primit harul mantuitor prin credinta. Cand asezam banii in tava sau cosul de colecta, marturisim ca primim banii ca har prin credinta. Refuzul sacramentului, in ambele cazuri, este vazut ca o respingere a harului.
  4.  Atunci cand atribuim clerului dreptul exclusiv de administrare a zecimii, dupa principiul am dat-o Domnului si nu e treaba mea ce face cu ea, atribuim implict clerului calitatea de administrator al harului. Un astfel de aranjament ne califica ca credinciosi catolici/ortodocsi sau poate iudei, dar nu protestanti.
  5. Conform principiului paulin „toate sunt ale voastre”, avem privilegiul sa ne inspiram din practicile Vechiului Testament dar suntem liberi sa le ignoram, dupa voie.
  6. Sistemul zecimii este foarte bun pentru intretinerea suprastructurii bisericii. Relatia cu Dumnezeu nu este o tranzactie financiara.
  7. Inspirandu-ne tot din Vechiul Testament, observam ca zecimea era un sistem piramidal dupa princpiul 10%. Levitii colectau zecimea local, si trimeteau a zecea parte la Templu.
  8. Sistemul este practicat aidoma, de la conferinte, la uniuni, si apoi la GC. Insa de la biserica locala la conferinta, sistemul este practicat dupa principiul 100%.
  9. Asta inseamna ca biserica locala nu este vazuta de fapt ca biserica ci ca o ferma/plantatie a conferintei.
  10. O parte din zecime era folosita pentru famile si vecinii saraci in vederea vizitelor festive la templu. Atata vreme cat nu obiectam cu privirea la nevoia legitima a unui salariat din zecime de a avea un concediu cu familia, si intr-u context economic in care multi membrii ai bisericii nici nu viseaza la un concediu, de ce nu am folosii o parte din zecime pentru cateva zile intr-un camping cu toata biserica si prietenii ei? Credeti ca s-ar supara Dumnezeu?

Invit pe prietenii mei sa nu raspunda cu insulte sau “note informative” ci cu argumente.