Inapoi spre viitor

Reclame

Biserica primara – traditie si inovatie

Sorin Sandulache

Ciclul SdS ne propune o abordare militantă, o poziționare interioară, partinica. Anumite secvențe din FA ne sugerează si o altă abordare, una fenomenologică, procesuală, analitică, academică.

De pildă, discursul lui Stefan este un recurs la istorie, la dimensiunea longitudinală a succesiunii evenimentelor; instituirea diaconilor, dezvăluie deja un plan orizontal, conflictogen; recursul la miracole si implicarea Spiritului Sfânt, pune în valoare un plan vertical, al spiritualității.

Toate aceste planuri realizează o conectivitate sistemică, dinamică, în interiorul lor – pe care ni le-am putea imagina grafic ca pe niste cercuri concentrice cu vectori de sensuri contrare si între ele, ca schimburi reglatoare, alcătuind o frescă antropologică.

De asemenea, demn de reținut si precizat, că aceste planuri nu pot face parte decât dintr-un model pur uman, generat continuu, conceptualizat si inteligibil de către ființa umană.

În plan vertical, spiritual, avem zona înaltă, luminoasă a principiilor perene, ideale, eterne, imuabile, al valorilor incontestabile, aducătoare de cel mai mare bine pentru cei mai mulți, dacă nu pentru toți, a căror Sursă este Dumnezeirea, cu domeniul Său absolut, desăvârsit, autentic, adevărat.

O dificultate majoră, insurmontabilă uneori, este faptul că lumea noastră tangibilă, contingentă, este limitată, relativă, perisabilă. Interfața dintre cele două lumi crează uneori obstacole majore de aplicare, adaptare, rezolvare.

Coborând, în plan vertical, ajungem la niveluri telurice, terestre, specifice ființelor umane concrete, cu pasiuni, instincte, patimi, amestecate cu virtuți, valori si idealuri. Din acest amestec se nasc jocuri de interese, intrigi, privilegii.

Pentru atingerea lor – si suntem deja în planul orizontal – oamenii se asociază, se delimitează, îsi definesc doctrine, ideologii.  Acestea încântă si entuziasmează pe idealisti, sunt o forță de optimizare a societăților umane, dar pot fi si deturnate ca mascaradă si tehnică a ceței sau praf în ochii credulilor care pot fi manipulați, astfel ca în numele unor idealuri, să slujească doar unor interese meschine.

Planul longitudinal, este prin definiție, cel al schimbării succesive al modelelor perimate, devenite irelevante, inadecvate, înlocuite permanent cu paradigme si modele noi. Nimic nu e vesnic. Nici măcar religiile. Oamenii si instituțiile lor se situează, în raport cu tensiunea longitudinală a schimbării, în spectrul conservator, tradiționalist, de rezistență sau, dimpotrivă devin foarte supli, acceptă noul, se pliază si se adapteză din mers.

În genere, instituțiile sunt mai conservatoare decât oamenii, iar cele religioase sunt recunoscute ca fiind cele mai tradiționaliste. Uneori, reacționare.

Zece teze despre zecime

Propun urmatoarele zece teze pentru dezbatere, in concluzia studiilor biblice din ultimul trimestru.

  1. Zecimea nu este un sacrament. Definitia teologica a sacramentului este aceea de semn vizibil al harului invizibil. Spre deosebire de teologia catolica/ortodoxa, cea protestanta recunoste doar doua sacramente: Botezul si Cina Domnului.
  2.  Limbajul in care vorbim despre zecime – banii sunt “har”, zecimea reprezinta acceptarea lui prin credinta, indica la faptul ca in inconstientul nostru percepem zecimea ca pe un sacrament.
  3.  Colecta darurilor si zecimii – insotita de citirea unui text sacramental – este un ritual care are ca scop sa asocieze in subconstient zecimea cu Cina Domnului. Cand luam painea si paharul din tava marturisim ca primit harul mantuitor prin credinta. Cand asezam banii in tava sau cosul de colecta, marturisim ca primim banii ca har prin credinta. Refuzul sacramentului, in ambele cazuri, este vazut ca o respingere a harului.
  4.  Atunci cand atribuim clerului dreptul exclusiv de administrare a zecimii, dupa principiul am dat-o Domnului si nu e treaba mea ce face cu ea, atribuim implict clerului calitatea de administrator al harului. Un astfel de aranjament ne califica ca credinciosi catolici/ortodocsi sau poate iudei, dar nu protestanti.
  5. Conform principiului paulin „toate sunt ale voastre”, avem privilegiul sa ne inspiram din practicile Vechiului Testament dar suntem liberi sa le ignoram, dupa voie.
  6. Sistemul zecimii este foarte bun pentru intretinerea suprastructurii bisericii. Relatia cu Dumnezeu nu este o tranzactie financiara.
  7. Inspirandu-ne tot din Vechiul Testament, observam ca zecimea era un sistem piramidal dupa princpiul 10%. Levitii colectau zecimea local, si trimeteau a zecea parte la Templu.
  8. Sistemul este practicat aidoma, de la conferinte, la uniuni, si apoi la GC. Insa de la biserica locala la conferinta, sistemul este practicat dupa principiul 100%.
  9. Asta inseamna ca biserica locala nu este vazuta de fapt ca biserica ci ca o ferma/plantatie a conferintei.
  10. O parte din zecime era folosita pentru famile si vecinii saraci in vederea vizitelor festive la templu. Atata vreme cat nu obiectam cu privirea la nevoia legitima a unui salariat din zecime de a avea un concediu cu familia, si intr-u context economic in care multi membrii ai bisericii nici nu viseaza la un concediu, de ce nu am folosii o parte din zecime pentru cateva zile intr-un camping cu toata biserica si prietenii ei? Credeti ca s-ar supara Dumnezeu?

Invit pe prietenii mei sa nu raspunda cu insulte sau “note informative” ci cu argumente.